Sunt atenționată de prieteni, că trebuie să citesc pe pagina de Facebook a unei persoane de sex femini, ca să văd ce scrie respectiva despre mine. Respectivei, i-am dat unfriend din clipa în care, după ce eu am fost externată în toamna trecută și când mă aflam acasă în pat, incapabilă să mă îngrijesc singură după dubla mastectomie prin care am trecut, dumneaei mă ”toca” mărunt pe Facebook în termeni departe de a fi elogioși. Cum este și firesc, un prost aruncă o piatră…dar în cazul nostru mai apar și alți proști care aruncă și ei cu pietre, numai și numai din reflexul de haită. Ei habar nu au despre ce e vorba, cine și cum sunt eu, important este să-i facem pe plac ”gazdei”.
Că în lume ne place să ne arătăm altfel de cum suntem, adică să părem mai buni, mai frumoși și mai inteligenți, asta este firesc și, într-o oarecare măsură, toți facem asta. Importantă însă, este măsura și proporția. Unii, așa ca doamna în cauză și le-au pierdut de mult, dacă le-or fi avut vreodată. Pentru cine nu e la curent cu faptele, având în vedere că am mulți prieteni nou sosiți în listă, trebuie să știți că anul trecut în luna septembrie, am fost operată de cancer mamar și am fost supusă unei duble mastectomii. Un asemenea moment, nu e niciodată bine venit, dar la mine a venit cum nu se putea mai rău. M-a găsit blocată financiar și incapabilă să pot suporta costurile obligatoriu-necesare ca să-mi pot salva viața și, atunci prietenii, cei cunoscuți și mai ales cei virtuali mi-au venit în ajutor, cu o generozitate pentru care niciodată nu aș avea cum să le mulțumesc, mai mult decât am făcut-o în repetate rânduri, în scris, în mod public, telefonic sau prin mesaje personale. Si eu la rândul meu am pus umărul de multe ori la sprijinirea altor oameni bolnavi, dar gesturile acestea nu se fac cu surle și trâmbițe, pentru că nu le faci ca să vadă ceilalți cât de bun ești tu, ci le faci, cum le-au făcut acești oameni pentru mine, cu suflet, cu umilință și smerenie, pentru care, încă o dată, vă mulțumesc cu profundă recunoștință. Și, aici începem să separăm grâul de neghină. Aici apar satrapii care mînuiesc cu talent nativ ”biciul generozității”, pentru că da, aceste persoane sunt înzestrate cu un talent aparte, ele reușesc și când fac bine, să facă rău sau și mai interesant, nu fac bine, dar fac rău. D Ca să înțelegeți mai bine despre ce tot sporovăiesc eu aici, am să vă exemplific și am să vă dau un mic citat din postare persoanei menționată la începutul articolului, care este șfichiuitor : ”… duamna, in paranteza fie spus, tocmai am aflat dupa donatie ca are si firma si niscai terenuri de vanzare, deci duamna care are in prezent si o emisiune tv si blog si restu, m-a sters prin simpatie. Adicatelea, fa proasto care esti, ma folosesc de banii tai si-ti dau reject. Despre caracterele mai mult lipsa despre fb mai scriu. Numa sa fiu in toane bune, ca mai am! Femeia aceasta îndrăznește să vorbească depre caracter!!!”
Femeia aceasta, nu a donat nimic efectiv pentru mine Nici nu era obligată să o facă. Ba,
mai mult, inițial a donat o geantă, pe care o doamnă, în bunătatea ei a adjudecat-o la licitația organizată pentru mine, dar ”donatoarea” n-a mai donat-o niciodată. Organizatorii licitației au căutat-o disperați pe ”donatoare”, dar aceasta nu le-a răspuns timp de vreo două luni la niciun fel de apel, nici scris, nici telefonic, deoarece era preocupată pe Facebook, cu scrisul măgăriilor, la adresa mea. Serile trecute, îi răspund acestei femei la mizeriile postate și citate mai sus, astfel: ”Dacă sunteți o persoană asumată, nu veți șterge acest comentariu. În primul rând nu ați participat cu niciun obiect la licitația destinată strângerii de fonduri pentru ajutorarea mea. Așa că, nu m-am folosit nicicum de banii dumneavoastră. Firma depre care vorbiți, o am de câțiva ani și nu numai ca nu este un secret, ba, dimpotrivă, întotdeauna i-am făcut reclamă pe pagina mea de Fb. Din păcate nu am reușit niciodată să o fac profitabilă. În ce privește terenul, este în București și este tot un fapt public că am încercat să-l vând, dar din păcate nu am reușit.[…] Nu este niciun secret că, ghinionul meu, sunt bogată doar pe hârtie. Dacă cineva dintre dvs mă poate ajuta să vând terenul, vă stau la dispoziție cu informații. Doamna XXX, v-am dat unfriend, pentru că și atunci ca și acum m-ați ”tocat” pe Fb, lucru care nu vă onorează. În ce privește emisiunea de pe Happy Channel, este o emisiune militantă pentru care nu am fost remunerată. Scopul ei este să îndemn femeile să meargă la doctor ca să depisteze din vreme tumorile maligne. În final sunt plăcut surprinsă să constat că îmi citiți blogul”. În concluzie, să mă iertați că n-am murit! Să mă iertați că n-am trăit o viață de vierme și am făcut lucruri în această viață. Să mă iertați că n-am așteptat toată viața pomană sau că nu sunt asistată social, ca să vă simțiți dumneavoastră bună, frumoasă și mai ales…darnică. Să mă ierați că, am muncit o viță întreagă, mi-am crescut copiii și mi s-a întâmplat să mă pună viața la colț, într-un fel în care, vă doresc să nu aflați dumneavoastră, niciodată. Mă întreb ce opțineți cu asemenea postări denigratoare, mai mult decât că perietenii dumneavoastră vă vor considera minu ată, iar pe mine o jigodie? La ce altceva vă folosește denigrarea mea publică!? Nu m-a ucis boala, încă, dar puneți dumneavoastră umărul, poate, poate. V-am scris în privat că, doresc să vă returnez banii donați, dacă aceștia au ajuns cumva la mine, ceea ce pare imposibil având în vedere că atât eu cât și organizatorii avem o evidență strictă a extraselor de cont bancar și a obiectelor achiziționate la licitație, iar numele dumneavoastră nu apare nicăieri. La acest mesaj privat nu ați binevoit să-mi răspundeți! Din postarea dumneavoastră, răzbate un singur mesaj și anume că, am nesimțirea să fiu o femeie harnică, inspirată și care nu se dă bătută în fața sorții și a bolii cumplite prin care e nevoită să treacă. Vă deranjază că n-am murit. ”Duamnă”, că parcă așa m-ați numit, celula malignă este mult mai blândă și mai darnică decât dumneavoastră. Celula malignă mi-a adus o altă viziune despre viață, o adevărată renaștere și, înțelepciunea de a-mi cere iertare unora ca dumneavoastră. ”Duamnă” D.I., vă rog să mă iertați pentru că n-am murit!
