Life

Iubire Și Ore Suplimentare

Doua prietene
Liliana Hagicalil
Articolul anteriorA word for love
Articolul următorMi-a murit soacra
Comentarii (5)
  1. Florian Radu spune:

    Este poveste adevarata sau….eu personal nu cred ca poate exista un asemenea personaj …ããã…feminin, si credeti-mã, am ceva experienta.
    Nu cred pentru ca femeile de azi…simt. Simt altfel.
    Cu stima si drag.

    1. Hagicalil Liliana spune:

      Povestea e adevărată . Cu mici modificări ale numelor.

  2. Maria spune:

    nici eu nu cred ca o femeie nu simte cand e inselata….
    deci unde nu e sinceritate , nu e nici prietenie.
    cum a raspuns Ana?

  3. Augusta spune:

    Un articol minunat Lili…Felicitări! As fi citit cu drag continuarea…cea reala. Poate ne-o vei povesti cu alta ocazie… Mi-a stârnit mila naivitatea Marei… Cat de oarba te poate face câteodată nevoia de siguranță, dorința de a-ti asigura viitorul familiei, stabilitatea relativa pe care ti-o da căsătoria…Ingrata rău poziția Anei … ca prietena, ce e de facut? Sa o trezesti pe Mara la realitate…? Sa o minti prin omisiune…? Sa-l demasti pe ingratul de Dan…? Voi ce ati face doamnelor daca v-ati afla in postura Anei?

  4. Lizzie spune:

    Da, si eu eu am fost intr-o situatie de genul decat ca nu era vorba de o casatorie. Ea era prietena mea cea mai buna si el prietenul ei. Ea ramasese insarcinata, am aflat de sarcina cand ea era in spital sa avorteze in urma unui telefon, prietena cerandu-mi sa ma o duc sa o vad ca imi explica ea ce si cum. Isi mintise parintii ca s-au dus amandoi in Delta, cu banii de vacanta sa faca avort. El nu era de acord cu acest lucru nici nu a vrut sa o ajute cu bani sau cu sustinere morala, a ignorat-o total. Am vizitat-o vreo 2-3 zile, sa nu mai zic ca eram intre 2 slujbe si nu aveam bani, iar banii care ii aveam de la mama pentru un pachet de tigari pe zi, ii dadeam pe biletul de intrare la spital, banane, iaurt si drumul pana acolo.
    Plus dus laptop personal si filme sa aiba fata cu ce isi omora timpul. Situatia s-a complicat, sarcina fiind avansat si existand riscuri mari si-a sunat mama iar eu a trebuit sa ma fac ca nu stiu nimic si sa dispar din peisaj sa nu sufere parintii ei de rusine. Cert este ca ea a scapat cu bine, avand nevoie de o perioada de recuperare ( deci fara relatii sexuale ). Bineinteles ca s-au impacat si mi-am expus si eu punctul de vedere referitor la individ, explicandu-i ca e alegerea ei dar pentru mine el este multimea vida, pentru ca a ignorat-o cand ii era mai greu. Ca sa ajung la punctul culminat al povestii si sa evidentiez asemanarea/ continuarea povestii de doamna Liliana Hagicalil.
    In respectiva recuperare a ei, ma pomenesc cu o invitatie mai mult decat mariminoasa din partea individului, de-al ajuta sa treaca peste frustrarile sexuale in timpul recuperarii iubitei sale. Invitatie care m-a socat de-a dreptul, in urma careia vreo 2 saptamani am evitat sa ma intalnesc cu prietena, nestiind ce sa fac sa ii spun sau nu, o sa ma creada sau nu? Ma confruntam cu o problema de moralitate. Si ma decid sa ii spun, pentru bine ei credeam eu. A urmat o scurta despartire si apoi o reimpacare, evident ca nu m-a crezut si el a sedus-o cu vorbe mieroase.
    Concluzia prietenia noastra s-a terminat dupa un deceniu, am aflat dupa cativa ani ca s-au casatorit si au un copil impreuna. Iar mie imi este bine ca nu am intrat intr-un cerc vicios in care sa fim in continuare prieteni, si sa trebuiasca sa ii accept lui avansurile, pentru ca acolo s-ar fi ajuns la avansuri repetate pentru ca de, el ar fi considerat ca desi am refuzat prima oara si nu l-am dat in vileag are totusi vreo sansa, si m-am scutit pe mine de situatia mizerabila de a-mi privi prietena in ochi si a ma preface ca totul e roz si bine.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Urmăriţi-ne pe Facebook